Nebunia crucii si crucea nebuniei

Ianis, dilema ta, si nu numai a ta, vine din faptul din ce in ce mai evident ca , pe parcurs, “nebunia propovaduirii crucii” si-a pierdut tot mai mult crucea lui Hristos devenind intre timp crucea nebuniei. Fara prezenta Lui, ai dreptate, crestinismul devine cretinism, iar evanghelia vesnica plina de putere o manea de prost gust.
Nu e nevoie neaparat sa fii un teolog ca sa intelegi asta. Legea a doua a termodinamicii poate fi de ajutor ca sa intelegi ce s-a intamplat cu crestinismul organizat. Energia vine numai de la corpul cald spre cel rece, niciodata invers.
Oricat s-ar screme crestinismul sa radieze imprejur caldura, fara Hristos e o nebunie. Dar nu cea la care se referea Pavel.

“Poarta-ti crucea cu placere/Fii credincios/Domnul bun iti da putere/Fii credincios”… Parca asa era? Am dat un search in memorie si versurile astea au iesit la iveala. Crucea egal instrument de tortura. Isus Insusi a cazut sub povara crucii. Sper ca memoria mea imi joaca feste si nu era asociata crucea cu placerea. Astfel de versuri iti spala efectiv creierul.

Indemnurile la purtarea crucii abunda in biserica. Odata ce te confrunti cu dificultati/neplaceri/necazuri, invariabil cineva vine cu sloganul expirat “Asta e crucea ta”. Sau, viteaz, insusi cocosatul sub povara zice cu iz de intelepciune “Ce sa fac? Asta mi-e crucea.”

Sloganul asta cu crucea este cea mai mare justificare pe care crestinii o au sa nu faca nimic. Nu fac nimic pentru ca sa-si rezolve problemele, considerandu-le povara care trebuie purtata… Nu fac nimic sa-si elibereze semenii de lanturile pe care le poarta, si au drept justificare pentru asta faptul ca e o dovada de crestinism ca nu-ti negi crucea, ci sa o imbratisezi bucuros, ba chiar sa te mai falesti cu ea uneori. “Crucea” a devenit unda verde pentru abuz si cu ea in brate crestinii nu mai au loc si pentru oamenii pe care ar trebui sa-i imbratiseze.

PS: Ianis, good job!

Sa va zic o poveste? (paul moga, tu esti expertul! Nu poti avea concurenta la povestit pe aici, felicitari)
Daca o stiti, iertati-ma! Asta e crucea povestitorului: se mai repeta
Se zice ca un frate care n-avea muschii prea oteliti (nu prea facea sport!?!) s-a suparat intr-o zi pe crucea lui (mai degraba, pe greutatea ei). Si fara sa gandeasca prea tare, puse mana pe un fierastrau si hars-hars, isi scurta crucea. Fericit, si-o ridica in spate (Simon era in… Cirene) si pleca pe… calea vietii inguste. Si cum bine stiti din “Calatoria Crestinului” (cine n-a citit-o sa… vada filmul ), pe cararea asta a omului spre cer mai sunt si denivelari… si in fata unei prapastii pe care n-o putea trece, fratele nostru vru sa-si foloseasca crucea drept pod. Si? Cu cat nu era, cu atat nu se ajungea! Ii lipsea bucata pe care tocmai o taiase… 
Morala mea: pe calea vietii este interzisa folosirea uneltelor de scurtat cruci. Daca atat au facut-o romanii (stramosii nostrii, nu noi), ce drept ai tu sa vrei o cruce mai scurta? Taci si cara!

Lasand povestea la o parte, stau si ma intreb daca nu cumva dorinta crestinului de a purta crucea (sau karma) nu este un amestec ciudat de auto-flagelare cu incercarea de “imitatio Christi”. In dorinta de a fi ca Domnul lor, crestinii vor sa-si poarte crucea… se pare ca au uitat ca Isus nu s-a impotrivit celui care L-a ajutat (Simon). 
Acum, am si eu o cruce: ce se poate face pentru astfel de oameni? Aveti vreo idee?

PS: Imi amintesc cu haz de reactia altui “frate” cand a auzit povestea de mai sus: eu o sa o tai (crucea) si o sa iau bucata taiata intr-o sacosa. La nevoie, o pun la loc! 
No comment!

Apropo, ianis, nu stiu daca ai citit ce scriam io nu demult aici.

#10 sertorius

Poate că nu e politicos să fii sincer cu gazdele, dar cum dumnealor se declară mare amatoare de ”creativitate”, ”revoluții”, probabil, pe aceeași linie, și de ”spontaneitate”, ”sinceritate”, etc, atunci am să-mi spun și eu părerea.

simţiţi-vă în tot largu lu dvs să vă daţi cu părerea p-aicea, d-aia am şi fost bucuroşi când aţi apărut p-aicea; da nu ştim de ce aproape că credem că părerea dvs o să fie negativă, cam cum aveţi dvs obiceiu d-alfel despre tot ce nu ie scris şi spus de dvs
ce părere aveţi, dak punem un mesj mai vechi d-al dvs de la fro altă iemisiune,şi-l semnăm cu numele nostru, punem pariu că şi p-ăla o să-l criticaţi cu sinceritate? punem pariu?

Articolul mi se pare f slăbuț.

oooo, be our guest! domnu sertoius, domnu sertorius, de ce nu puneţi şi dvs aicea un articol d-ăla mai grăsuţu, obez chiar, ca să-l citim şi noi? nu v-am invitat noi la aceasta? păi ăla nu ie bun , ăla nu ie bun, ăla ie slăbuţ; aveţi onoarea dle! deci?

Un defect supărător este acela că utilizează concepte profunde, precum acela de ”dilema”, cărora le ratează fără grație sensul. Articolul nu a pus nici o dilemă.

dvs parcă cetiţi şi limba spaniolă, nu? dle ie o carte buna “el otono del patriarca” de gabriel garcia marquez, şi-n cartea aia cănd dictatoru ăla bătrânu şi vejnicu a devenit tot mai patriarh, pe la o suta şaij de ani, turna pe gâtu la păsărele picături fiincă iele nu mai cânta la fel de tare ca-n tinereţea lui, fiincă abia le mai percepea cu oreleu dânsului, prietenii ştie de ce! oricum poate o citiţi, şi dak o citiţi, nu vă sfiiţi să-i faceţi tot o recenzie sinceră, şi binenţeles negativă, dupe care puteţi să scrieţi şi dvs una să-i arătaţi lu dl mgarcia-marquy cum se scrie o carte aşa mai barosană!!

Aceasta din urmă se naște în urma creionării unei probleme, în fața căreia se prefigurează cel puțin două soluții aparent egal de legitime.

da, da, aicea aveţi dreptate dle sertorius! se vede imediat că dvs obijnuiţi să cetiţi biblia la rând, nu suntem siguri dak chiar trei pagini pe zi, da la rând da, ce părere aveţi despre iepistola a treia a lu dl ioan, nu ie aşa că ie iescepţional modu cum creionează dânsu problema şi cum se prefigurează cel puţin două soluţii aparent iegale de legitime?

Articolul nu pune nici o problemă. Se mulțumește să speculeze comod istoria creștinismului, ptr a insinua că lucrurile nu stau tocmai bine cu acesta.

păi da domnu sertorius, păi da, nu v-am invitat noi aicea pe dvs să puneţi o integramă d-aia d-a dvs plină de problemei, şi cu cât mai multe necunoscute ( adik cât mai multe cuvinte necunoscute vroiam să zicem)?
dle ie unii care se mulţumeşte să speculeze comod articolele lu alţii, insinuând că lucrurili nu stă bine cu iele. prietenii ştie iar de ce!

Aruncă apoi asocierea crucii christice cu creativitatea, înțeleasă în registrul vag al unei grupări cinstite de hippioți sentimentali din anii 70, ptr care revolta de principiu și creativitatea erau cuvinte totemice.

aicea ne vedem nevoiţi să vă recomandăm sfatu inspirat a lu sfântu apostol pavel, dak frunu din noi scrie în limbi, ie obligatoriu să pună şi traducerea lângă ce-a zis iel pe limba lu sfinţii îngeri; să ştiţi că nu toţi trăieşte deja în împărăţia cerurilor domnu sertorius, şi nu înţelege cuvintele de la profeţia dvs d-aicea!!!

ps. suntem total de acord cu dvs că asocierea crucii christice ar trebui obligatoriu făcută cu credincioşia , înţeleasă în registru precis al unei adunări cinstite de iubiţi fraţi şi stimate surori din secolu 21 iera noastra, ptr care studiu scripturilor şi rugăciunea ie cuvinte totemice! ( da ce nedumereşte din ce ziceţi dvs, totemu ăla nu ie un fel de icoană? şi ştiţi ce zice dl dumnezeu în legea vejnică a lu cele 10 porunci)

pps,. neapărat să puneţi şi traducerea

La ciorba asta neîncălzită mai adaugă și o trimitere (neapărat) ”științifică”, cum că cei creativi sunt de extracție dementă, și rețeta devine ”genială”.

aha, se pare c-asta v-a încurcat puţin, dvs sunteţi obijnuit cu trimiterile alea mai vechile cu parafă pe iele, şi ciorba nu vă place decât dak ie plină de găluşti d-alea umflatele, de ce nu luaţi legătura cu sora marian, dânsa se pricepe de minune la ciorbe d-astea pline de tot felu de neologisme şi cu gust genial de plic, cum se pare că vă place dvs
da ce părere aveţi de creativitatea lu dom profesor şi a lu dom colecţionaru? nu că vă sugerează mai degrabă o trimitere (neapărat) religioasă şi de iestracţie divină?

Haha. Nu vă supărați, dvs vă mai uitați și în oglindă? Recte, mai utilizați uneori și un ochi critic întors spre sine? Probabil că nu ați mai făcut sportul ăsta de multișor. Altfel, ați simți o oarecare jenă…

daaa, ie f jenat domnu ianis, are ditamai paiu în ochi la dânsu; da n-aţi putea, aşa din spirit creştinesc doar, să-l ajutaţi puţin pe dl ianis şi să-i scoateţi paiu afară cu ajutoru de la bârna dvs minusculă, ca să nu-i lăcrimeze ochiu, ştiţi, dupe aia sigur că poa să vadă mai bine-n oglindă; acuma dak tot aveţi dvs daru ăsta oftalmologicu al deosebirii ochilor

PS. Știu că unii se vor precipita să se consoleze ieftin pe ideea că eu urmăresc nu știu ce agendă. Îmi pare rău să vă dezamăgesc. Nu mă plătește nimeni, sunt un agent liber, cu totul neafiliat.

stati liniştit domnu sertorius, nu vă bănuie nimenea de nimik, toată lumea vă ştie, dvs sunteţi sărac şi cinstit în calitatea dvs de agent liber şi neafiliat, da nu ne spuneţi şi nouă de ce anume sunteţi liber şi unde nu sunteţi afiliat? şi cum v-aţi ieliberat de aventism în special şi de dl iehova la modu general?

Pot fi critic și față de adventism și față de detractorii lui. Așa că, ptr a ocoli oglinda, folosiți altă rețetă.

ştiţi cum ie vorba aia, odată aventist, pt todeauna aventist! dle, virusu ăsta ie unu din cei mai rezistenţi la tot felu de tratamente, dvs cum reuţişi să ocoliţi oglinda aia? să nu ziceţi c-aţi întors-o cu spatele la dvs! da, credeţi că puteţi să fiţi şi un pic autocritic şi faţă de aventism şi faţă de detractorii lui?

ps. să nu ziceţi acuma că în iefortu dvs d-a ocoli oglinda sunteţi şi dvs ateist de ziua a şaptea?

Antonie nu degeaba e mare Dar nu la el fac referiri, nici la asceza monahala…
Suferinta e irationala pentru ca pacatul e irational, dracul e nebun si lumea condusa de el la fel!
Ti-am zis ca nebunii la care faci aluzie nu intra in discutie. Eu vorbesc de esente, tu de nebuni…
Ce fel de raspunsuri ai vrea sa gasesti? Ele sunt acolo, problema e daca le accepti sau nu ( ca si Ivan Karamazov…)

Deviezi subiectul si caricariturizezi… Rusinica!

Deviezi subiectul si caricariturizezi… Rusinica!
http://www.azsromania.org/ploiesti/Sion/index.htm

Ianis,
Un punct pentru tine.

Deviezi subiectul si caricariturizezi… Rusinica!
http://www.azsforum.org/forum/viewtopic.php?f=21&t=2801&start=240#p76481

bravo ianis!

Pro-scris
Cred ca amesteci putin ,,sticlutele” cu suferinte. Sunt doua feluri de suferinte ,iar una din ele este cea descrisa de cineva care tocmai a facut pledoaria suferintei.
Cunosti cumva pe cineva care atunci cand are un gand negativ dureros ,sa nu il inlocuiasca cu unul pozitiv?
Sau care nu fuge de raufacatori , de accidente , de saracie si tristete?

Iar alta suferinta este cea care nu o poti evita si trebuie sa o infrunti , precum moartea cuiva drag ,sau problemele impuse de situatie…

Este cat se poate de moral , cat se poate de etic ,sa iti cauti propria fericire, asta bineanteles daca esti sanatos la minte .

Mie mi se pare absurd si nebun unul care se poate bucura in catastrofele inevitabile care se abat asupra vietii cuiva .
Eventual ,pe cat este posibil ,tot ce pot face este sa le accept ,si asta fara sa imi iau eventualele lacrimi si sa le duc in laboratoarele bisericii , ca sa le fac o analiza ,ca sa vad daca se gasesc in ele ceva urme de credinta.

Samson #15,

Recunosc că meritam să primesc un mesaj de la tine. Nu știu ce m-a apucat azi de dimineață să trag cu tunul în vrăbii.
Dar m-ai nimerit pe alocuri la fix. E probabil ca dacă postați un mesaj mai vechi de-al meu, fie și sub semnătura mea, să fac un comentariu critic.

Clovnul #16,

Ești de treabă, dacă nu mi-ai luat în nume de rău mesajul acela cu nepriceperea discuției dintre mine și Eddi. Nu voiam să te simți înjosit, constatam pur și simplu împrejurarea ca atare. Nimeni nu poate fi cunoscător în toate, așa că nu e nici o rușine ca anumite chestii să nu le știi la un moment dat.

#42.
Domnu’ Clovnu’, cum adică, “no hard feelings”, dom’le? Păi se poate una ca asta? E frumos din partea mneavoastră să jucați în Capra cu Trei Iezi rolul… iezilor pe care i-a păpat Lupu?…
Eu până azi mă socoteam un fel de observator, un gură-cască de pe margine, unul de la ”și alții”. E drept că s-a străduit domnu’ profesoru’ să mă înalțe în grad, să mă bage direct în Clubul Bilderberg, condus de… Aristotel, însă cum ”pătratul rațional” al dumnealui, după cum s-a dovedit la cercetările ulterioare, mitralia ”obiectiv” pe toată lumea care deranja subiectivitatea lui domnu’ profesoru’, onoarea nu s-a lipit de mine.
Ei, dar mai nou, însuși Pontifex Maximus mă declară, nici mai mult nici mai puțin, drept ”postmodernismul pus în slujba fundamentalismului” (ia-o p-asta!). Așadar, ”liberalii” (adicătelea, ”nenea Trahanache, Partidul, noi și ai noștri”), stăteau la mijloc. Au fost educați să nu deschidă ușa la necunoscuți. Venea unul care făcea nasoale, decretau ”postmodernist”. Venea altul, care făcea nasoale, îl băgau la celula din partea opusă, ”fundamentalist”. Cel mai concludent ex., dl Ianis. Nici n-am apucat să zic două vorbe pe aici, și m-a și ocărât zicându-mi că mi-a priceput el ”agenda”. Acu, după declarația asta a lui Edi, bietul om nu mai știe ce să facă cu mine. Îmi pregătise pijamale vărgate undeva, dar nu mă mai încadrez la niciun pavilion. Așteaptă precizări, că celulă de hibrizi pesemne că nu au în dotare.
Așadar, domnu’ clovnu’, aveți grijă că v-a lovit simpatia exact când și pe cine nu trebuie! Vă dați seama că eu sunt un… nazist cominternist? Sau, mă rog, un cominternist nazist. Păi, ating o perfecțiune a atrocității, ce mai. Dacă mă luam la întrecere cu Satana însuși sau cu Antihristul, îi luam la faza asta.
Retractează-ți simpatia. Urgent.

Ianis,

Bun articol!

nu numai pt ca ii sunt ucenic prin “imitation Edi C-tinescu”

hihihihi da, da… suntem cu totii pe-aici ucenicii lui Edi.
mi-a placut expresia! si ai exprimat f. bine si concis viziunea noastra, a tinerilor dilematici – sceptici, agnostici sau/si atei, in comentariul #46. felicitari, eduard!

de fapt, noi ne cunoastem deja opiniile (virtual)… orice ar spune unul dintre noi, nu mai surprinde pe ceilalti. parca am fi frati.
aaaa… si edi – taticul nostru. (lol, poate incepe edi sa ne traga de urechi dupa ce citeste pe-aici)

va pup, mai sandibelilor! m-am obisnuit cu voi (cu multi dintre voi) si ma simt bine.

hey efidiles:
http://imgur.com/rIIKM

i love eduard, my bro!