Sub genericul Ecce Homo incepand de luni voi vorbi la Oxigen despre eroii Vechiului Testament. Nu il voi aminti pe Iov.

Mai inatai pentru ca Iov este un oriental. Prea oriental cu materialismul lui pastoral, cu patriarhalismul lui absorbit de sine si resemnarea lui in fata suferintei. Orientalii considerau ca toti oamenii sunt sclavi. Zeii, reprezentati de rege si preoti, i-au creiat pe oameni sa fie vite de corvada. Animalul domestic trebuie sa fie bland, supus, pasiv, muncitor si sa faca multi urmasi. Pentru cel care nu protesteaza sub bici si povara rasplata este staulul si pasunea. Ceilalti merg la taiere.

In al doilea rand pentru ca neprihanitul Iov nu este un erou. Este un sfant. Sunt doua calitati care incap greu in aceiasi pesrsoana.

Eroul se auto-afirma. Sfantul se auto-tagaduieste. Eroul este generos, loial, idealist. Sfantul este las, lacom, siret. Eroul este un lider fata de semeni si credincios fata de ideile lui. Sfantul isi manipuleaza semenii si este rigid in religia lui.

Eroul imbratiseaza suferinta si gaseste sens in tragedie. Sfantul se resemneaza si gaseste merit in pasivitate.

Arhetipul eroului biblic este David, plin de viata, atletic, jucand inaintea Domnului. Arhetipul sfantului este Iov plin de bube, mizerabil, slabanogit, tremurand inaintea Domnului.

Eroii Vechiului Testament traiesc in perioada Judecatorilor pana la sfarsitul domniei lui David. Se numesc Ghedeon, Barac, Debora, Iael, Samson, Iefta, Ionatan, David. Nu sunt sfinti. De fapt, se aseamana foarte mult cu eroii greci. Sunt produsul unei perioade de anarhie politica si religioasa in care valorile strambe ale despotismului hidraulic nu penetrasera inca muntii iudeii. Se inchina lui Iehova si il dispretuiesc pe Baal nu din ortodoxie, ci pentru ca Iehova este un razboinic iar Baal este agricultor. Eroii biblici isi transforma plugurile in sabii caci numai asa pot sa respire liber in lumea in care s-au nascut.

Eroii dispar odata cu consolidarea monarhiei. Omul lui Iehova este acum profetul, dusmanul preotilor si al regilor, reprezentantul anarhiei religioase in contextul cultului centralizat. Ultimul profet afost decapitat de Irod.

Sfintii apar dupa ce ciocanul marilor imperii despotice a zdrobit cu totul sufletul iudeu. Puterea sfantului se manifesta in auto-tagaduire. Sfantul iubeste viata viitoare pentru ca ureste viata aceasta. Il iubeste pe Dumnezeu pentru ca ureste oamenii. Iubeste spiritul pentru ca ureste natura.

Eroii au reaparut in biserica evului mediu. Au fost invatati, cavaleri, reformatori. In vremurile moderne eroii au inceput sa plece dintre noi. Au devenit revolutionari, creatori de idei, reformatori, martiri ai crezurilor seculare. Sfintii mostenesc biserica.

Crimestop (traducere in limba romana): “Facultatea de a te opri imediat, aproape instinctiv, pe pragul oricarui gand primejdios. Include puterea de a nu intelege analogii, de a nu sesiza erori in logica, de a intelege gresit cele mai simple argumente atunci cand sunt impotriva Ingsoc, de a fi plictisit sau a respinge orice tendinta in gandire care poate duce intr-o directie eretica. Pe scurt… stupiditate protectiva.

Aceasta este definitia pe care George Orwell o da temenului crimestop din vocabularul newspeak. Daca situatii si persoane cunoscute va vin in minte, asemanarea nu este accidentala.

Cei care au citit 1984 stiu la ce ma refer. Orwell imagineaza totalitarianismul secolului XX impins la perfectiune intr-o lume distopica care combina URSS, Germania Nazista si conformismul anglo-american. Sistemul Ingsoc (English Socialism) nu va fi distrus niciodata pentru ca elementul de coerciune nu vine dinafara, ca in nazism sau stalinism, ci dinlauntru. Societatea nu criminalizeaza faptele sau vorbirea, ci gandurile.

Instrumentul principal de control al gandirii este newspeak, o engleza dezbracata de geniul lui Shakespeare si redusa la minimum de semnificatie. Big Brother, newthink, thoughtcrime, thoughtpolice sunt cuvinte din dictionarul newspeak intrate in vernacularul politic. Institutiile rapunzatoare pentru implementarea controlului mintii sunt Ministerul Adevarului (raspunzator cu falsificarea realitatii), Ministerul Iubirii (adica inchizitia politica) si politia gandurilor. Un regim de “razboaie si vesti de razboaie” combinat cu o alimentatie saraca in proteine confera mediul psihologic in care infloreste sistemul.

Baza unui astfel de sistem nu este forta bruta ci un mecanism de reprimare launtrica a gandirii numit crimestop. Politia gandurilor vaneaza pe cei care dau semne ca nu poseda crimestop. Acestia sunt preluati de Ministerul Iubirii pentru a fi reeducati. Desi vor fi executati in ultima instanta, ministerul iubirii mai inatai reformeaza mintea criminalilor care parasesc camera de tortura fericiti ca il pot iubii sincer pe Big Brother si ca vor murii purificati.

De unde a imprumutat Orwell sinistra lui idee? Comentatorii spun ca de la Stalin si Hitler. Semnificativ este si eseul sau despre limba engleza in politica pe care trebuie sa il cititi inainte de a inchide internetul. In contextul globalizarii in limba engleza eseul ne spune ce se intampla in secolul XXI cu toata lumea. Imi permit insa sa nu fiu de acord cu cei care vad in ideologiile totalitare inspiratia lui 1984. Orwell a avut un alt model, atat de familiar incat nimeni nu l-a observat.

Intrucat afirmatia mea va fi privita ca stranie, voi incepe cu informatia pe care ma bazez. Orewll este autorul unui roman neterminat care nu se gaseste in majoritatea listelor de titluri atribuite lui. Cartea se numeste ”A Clergy Daughter”. Orwell analizeaza cu multa finete mecanismul prin care fica nefericita a unui pastor protestant isi auto-reprima gandirea si sintamintele pentru a nu-si pierde ortodoxia. Procesul este exact cel descris in definitia termenului crimestop.

In roman, tanara are o criza de amnezie care este de fapt un mecanism de autoprotectie a psihicului in contextul disonantei cognitive ajunsa la masa critica. Dupa ce isi recapata memoria, se angajeaza ca profesoara la o scoala particulara frecventata de copii baptisti si metodisti. Cea care a predat inaintea ei dicta fraze siropoase de kitch victorian pentru invatarea ortografiei. Urmeaza un episod de precara libertate in care fica clericului devine favorita elevelor a caror minte o stimuleaza. Trezirea mintilor tinere creiaza suspiciunea administratiei, parintilor si bineninteles a bisericii. Este reinstaurata ordinea, cu relatia de frica si ura intre eleve si profesoara, care este obligata sa predea nonsensurile predecesoarei ei.

Romanul se intrerupe brusc dupa intoarcerea acasa a ficei risipitoare. Orwell ne lasa insa sa intelegem ca fata nu va avea nici o sansa.

Cred ca Orwell a abandonat proiectul pentru ca gasise ceea ce cauta pentru 1984: baza totalitarianismului perfect. Winston Smith este construit in principiu pe scheletul ficei de cleric. Orewll s-a inspirat pentru sistemul de crima si politie de ganduri, Ministerul Iubirii, Ministerul Adevarului, crimestop, nu de la Stalin si Hitler care erau novici, ci de la o institutie cu doua milenii de experienta.

Dinamica oricarei organizatii este determinata de tensiunea intre aripa conservatoare si cea liberal-progresista a spectrului politic. De la Revolutia Franceza incoace cele doua aripi sunt etichetate metaforic “dreapta” si “stanga.” (In Adunarea Nationala pro-monarhistii ocupau scaunele din dreapta iar pro-republicanii, scaunele din stanga). Intr-o dinamica sanatoasa, stanga provoaca la crestere, dreapta conserva identitatea. Cand se ajunge la excese, stanga apara organizatia de dogmatism si autoritarianism, dreapta o apara de experimente iresponsabile.

Criza politica a Adventismului contemporan consta in intractiunea intr-o stanga post-moderna si o dreapta pre-moderna. Ce ramane la mijloc se subtiaza pe zi ce trece.

In ultima jumatate aultimului secol, stanga in Adventism a fost prezenta in re-examinarea logico-rationala a traditiilor mostenite de la generatiile anterioare. Adventismul progresist a inlocuit prezentarea apologetica a textului biblic cu exegeza stiintifica, a asezat-o pe Elln White in context cultural-istoric, a acceptat dialogul cu stiinta. Comentariul Biblic, Geological Research Institute, Questions on Doctrine, istoriografia stiintifica a bisericii, se inscriu in aceasta tendinta. Raspunsul dreptei, a fost in general acela de a apara, cu argumente la fel de logice si exegetice, mostenirea teologica a Adventismului, oridecateori aceasata parea amenintata de excesele stangii. “Letters to the Churches” ale lui Andreasen, ca raspuns la QOD, sau conferinta de la Glacier View, in relatie cu teologia lui Desmond Ford, sunt astfel de reactii. Un istoric privind inapoi ar gasii ambele atitudini sanatoase in dinamica bisericii.

Lucrurile s-au schimbat. Stanga nu mai re-examineaza doctrine ci este indiferenta fata de ele. Abordarea stangii este sentimentala, idiosincratica, experimentala, harismatica. O evanghelie siropoasa, un crestinism corect politic, o preocupare obsesiva cu multiculturalismul, drepturile homosexualilor si fenmisimul radical se impleteste cu un gen de cargo-cult in care implicarea sociala consta in a face ore de rugaciune la pompa de benzina.

Opozitia dreptei este mai necesara decat oricand. Dar unde este Adventistul Conservator? La Amazing Facts, 3 ABN, WYC, Educate Truth, etc. Si, dati-mi voie sa o spun pe sleau, acestia apara cu multe vorbe si putine idei, o mostenire pe care nu au aprofundat-o si nu o inteleg, dar o monopolizeaza.

La 1888 cand dreapta si stanga adventista au avut primul conflict ideologic, conservatorismul era reprezentat de Uriah Smith. Smith sustinea pe buna dreptate ca o exegeza stiintifica a Epistolei catre Galateni conduce la identificarea cuvantului “lege” cu iudaismul ca sistem. Credea ca nu este posibil sa demonstram istoric identitatea exacta a celor zece regate din Daniel, si stia ca termenul trinitarian “o singura substanta” origineaza in metafizica elenista. Opozitia lui nu a fost ideologica sau dogmatica. Si totusi nu avea dreptate. Biserica trebuia sa se desparta de arianism si arminianism pentru a-si desavarsi misiunea.

Cand insa tripletul Jones-Waggoner-Kellog a alunecat in exces, vocea dreptei a fost salvatoare. Conservatorii au sesizat eschatologia iresponsabila a lui Jones, Moody-ismul radical al lui Waggoner, new-age-ismul incipient al lui Kellog, caracterul utopic al perfectionismului ultimei generatii. Printre altele, conservatorul Uriah Smith a respins apelul la autoritatea inerranta a Ellenei White ( un argument favorit a lui Jones), si conceptul ca ploaia tarzie si decretul duminical erau iminente la inceputul secolului trecut. Astazi inerrantismul White, perfectionismul si escatologia iresponsabila gen “2012” sunt apanajul dreptei.

Dreapta crede ca mostenirea adventista consta in codul cultural-comportamental victorian si o viziune filosofica pre-victoriana. Excesele stangii sunt intampinate cu basme evreiesti si babesti (Tit 1:14; 1 Tim 4:7).

Atunci cand stanga vorbeste despre sexism sau homosexualitate in biserica, ignora faptul ca atat subordonarea femeii cat si repulsia fata de homosexuali fac parte din mostenirea noastra genetica. Crestinismul a dezvoltat in alte aspecte o etica care contrazice natura. Monogamia si fidelitatea sunt impotriva naturii. La fel este si iubirea vrasmasului. De ce nu am accepta si egalitatea sexelor ca pe o optiune etica impotriva naturii?

Stanga prefera sa considere aceste aspecte strict culturale si ignora complexitatea problemei. Dreapta a imbratisat conceptia naiva ca daca asa este natura noastra, asa este voia lui Dumnezeu.

Stanga vrea “affirmative action” sau discriminare pozitiva pentru promovarea femeii in pastoratie. Mi-ar place ca dreapta sa intrebe de ce este necesar sa angajezi o pastorita slaba in locul unui pastor bun. Femeile nu au fost aduse in US ca sclave si nu a au fost sgeregate prin lege cateva decenii pentru ca sa aiba nevoie de asemenea reparatii. Dreapta prefera insa argumente din epoca bronzului cand femeia era un instrument pentru procreiere si avea statut de sclava sexuala.

Problema homosexualilor este tratata la fel. Argumentul pentru decriminalizarea homosexualitaii a fostin in anii ’80 acela ca nu este treaba noastra ce face un om cu viata lui. In sec XXI argumentul s-a schimbat: este treaba noastra faptul ca homosexualii nu se simt confortabili cu ei insisi. Societatea trebuie sa se schimbe pentru a acomoda homosexualitatea. Am decriminalizat homosexualitatea dar suntem la un pas de criminalizarea homofobiei.

Stupiditatea stangii este egalata de dogmatismul dreptei. Adventismul conservator refuza sa recunoasca adevarul despre natura umana. Orientarea sexuala a cuiva nu dovedeste nimic despre sinceritatea lui religioasa. Cazurile tragice de pedofilie la catolici si mai pe aproape dovedesc asta cu prisosinta. Problemele unui homosexual nu dispar cu o zi de post si dieta vegetariana. Homosexualul care se lupta cu demonii sai nu are neveoie de politia morala a bisericii. Isus nu a ridicat sprancenele in fata afectiunii suspecte a ofiterului roman fata de sclavul sau. Ar fi bine sa ne retinem si noi suspiciunea si sa respectam cercul privat al individului. Dar biserica nu trebuie sa se schimbe pentru a acomoda homosexualitatea. Mai precis: daca cineva chiar trebuie sa se schimbe – aceasta nu este biserica.

Nicaieri conflictul ideologic nu este insa mai irelevant decat in domeniul inchinarii. Stanga vrea transa emotionala. Dreapta crede ca orice experienta harismatica este lucrarea spiritelor rele. Mi-ar place ca dreapta sa dezvaluie psihologia din spatele exercitiilor harismatice fara apeluri la demonologie medievala. Aici insa trebuie sa recunosc ca cele doua tendinte se intalnesc in cea mai nestavilita si ingrijoratoare tendinta a adventismului contemporan: tendinta spre shamanism.