Multumesc lui Florin pentru raspunsul prompt.

Ma voi referii aici  doar la una din tezele lui care reprezinta, dupa mine, prejudecata fundamentala a fratilor mei.

Exact asceasta susţineam şi eu, că teoriile despre origini, oricare ar fi ele, nu sunt ştiinţă, chiar dacă operează cu instrumente ştiinţifice…. Originile nu pot fi experimentate… Nu există nici un test experimental care să ateste evoluţionismul.

Inteleg de aici ca Florin este dispus sa negocieze cu teoriile despre origini daca acestea pot fi experimentate. Voi incerca deci sa raspund la aceasta provocare.

Cand cineva emite o ipoteza, implicit anticipeaza ce se va intampla atunci cand ipoteza este testata prin experiment. De exemplu, cand Galileo sustinea ca doua obiecte de greutati dferite cad cu viteza egala, anticipa ca daca o ghiulea si un glonte sunt lasate sa cada din turnul din Pisa vor atinge pamantul cu aceiasi viteza. Ipoteza a fost testata prin experiment. Odata confirmata prin experiment, ipoteza devine teorie stiintifica. Expresia “doar o teorie…” este inselatoare pentru ca sugereaza ca teoriile despre origini nu au fost testate empiric. Orice teorie stiintifica a fost testata, inclusiv teoriile despre origini.

Intrebarea este insa cum poate fi experimentat ceva nu poate fi reprodus in laborator sau observat in timp real. Intrebarea nu se refera doar la origini, ci in primul rand la modele cosmologice cum ar fi heliocentrismul sau teoria gravitatiei universale.

Sa incepem cu ipoteza lui Copernic. La inceputul secolului XVII heliocentrismul si geocentrismul erau doua modele matematice neconcludente, deci simple ipoteze. Problema cu amandoua sistemele era ca tineau cu incapatanare la o viziune estetica despre cosmos (suna familiar sau mi se pare mie) in care orbitele corpurilor ceresti descriau sfere perfecte cu viteza invariabile.

Timp de noua ani, Johannes Kepler a incercat mai multe modele geometrice ale orbitei lui Marte, pana i-a venit ideea sa incerce elipsa. Kepler a enuntat faimoasele lui trei legi: orbitele sunt elipse, viteza planetelor variaza dar triungiul format de planeta si focare acopera suprafete egale in perioade egale, si cubul distantei de la soare in unitati astronomice este egal cu patratul anului. Toate observatiile ulterioare au confirmat legile lui Kepler.

O generatie mai tarziu Newton a integrat mecanica Galileana experimentata in laborator (turnul din Pisa si ghiulelele) cu legile lui Kepler in teoria gravitatiei universale. Forta gravitatiei este direct proportionala cu produsul maselor si invers proportionala cu patratul distantei. Cu formidabilul telescop cu oglinda iventat de el, Newton a putut observa nu numai planetele dar si comete si toate confirmau teoria gravitatiei universale.

Vreau sa remarc doua lucruri. In masura in care un experiment Baconian a fost posibil – turnul si ghiulele – teoria gravitatiei universale ar fi putu fi infirmata in laborator. Dar confirmarea ei pozitiva s-a facut prin observatie. Mai precis, Kepler si Newton au facut predictii despre felul in care se vor misca corpurile ceresti si acestea au fost confirmate fara exceptie prin observatii repetate. O singura exceptie in cer ca sau pe pamant ar fi rasturnat teoria gravitatiei universale.

Asta face ca astronomia sa fie o stiinta observationala. La fel ca in experimentul baconian, ipoteza prezice parametrii masurabili ai unui fenomen observabil, dar fenomenul nu este reprodus in laborator. Ipoteza este confirmata sau infirmata prin observate stiintifica.

Vreau sa amintesc aici un episod anecdotic. Am auzit odata un medic american predicand ca stiintele despre origini nu sunt cu adevarat stiinte pentru ca sunt observationale si nu experimentale in sens baconian. L-am intrebat la iesire daca stiinta medicala este o stiinta reala. “Fireste” – mi-a raspuns medicul. “Atunci singurul reprezentant adevarat al acestei stiinte a fost doctorul Mengele” – am continuat. Stiinta medicala este in mare masura, la nivelul biologiei umane, o stiinta observationala. Nimeni nu face cobai din oameni.

Empirismul Baconian s-a dovedit un criteriu insuficient pentru stiinta moderna. Bacon insusi a ramas un geocentrist credincios propriilor limite. Din cauza aceasta, in secolul XX, logicianul Karl Popper a simtit nevoia sa depaseasca dihotomia observatie-experiment printr-un nou criteriu pe care l-a numit falsificabilitate.

Popper ne ofera doua exemple. Primul este Psihanaliza. Faimoasa teorie a lui Freud este foarte logica, acopere un camp vast de observatii si explica multe. Popper a observat insa ca atunci cand predictiile psihanalizei sunt infirmate in cazul unui pacient, terapeutul este gata sa explice de ce, si va elabora o noua explicatie pe baza aceleasi teorii. Nu exista o ipoteza de genul “daca aceasta predictie nu se implineste, psihanaliza este o teorie falsa”. In alte cuvinte, psihanaliza nu este falsificabila.

Al doilea exemplu este Relativitatea Generala. Einstein sustine ca gravitatia este o curbura a spatiului-timp. Ideea este contraintuitiva si contrazice o premisa fundamentala a fizicii Newtoniane. Spre deosebire de Freud, Einstein a venit insa cu un criteriu masurabil de falsificare. Fotonul nu are masa, forta gravitatiei (va amintiti, produsul maselor) este zero in cazul luminii. Daca insa gravitatia este o curbura a spatiului, fotonul va urma o traiectorie curba in apropierea unei mase uriase. In alte cuvinte, stelele trebuie sa-si schimbe aparent pozitia cu cateva secunde atunci cand le vedem langa soare. Lucrul acesta putea fi confirmat sau infirmat numai in cazul unei eclipse solare. In 1919 Einstein a fost confirmat in timpul unei eclipse in Africa.

Popper continua aratand ca Psihanaliza nu este stiinta pentru ca nu este falsificabila. O teorie stiintifica trebuie sa faca o predictie masurabila care daca nu se implineste o singura data infirma teoria definitiv.

Vreau sa reformulez problema ridicata de Laiu in limbaj Popperian. Sunt stiintele despre origini falsificabile? Daca da, care este criteriul de falsificare? Cum a fost aplicat si care sunt rezultatele?

Va urma.